Capacitatea de a produce foc la cerere este considerată unul dintre cele mai importante praguri din evoluția umană, datorită beneficiilor legate de gătit, încălzire și protecție împotriva prădătorilor. Un nou studiu coordonat de British Museum indică faptul că neanderthalienii timpurii stăpâneau această abilitate cu mult mai devreme decât se credea anterior, în urmă cu aproximativ 400.000 de ani.
Potrivit cercetării, publicate în revista științifică Nature, dovezile provin de la situl arheologic East Farm Barnham, situat într-o fostă carieră de argilă din Suffolk, Marea Britanie. Zona conservă urme ale activităților umane dintr-o perioadă estimată între 427.000 și 415.000 de ani în urmă.
Nick Ashton, cercetător afiliat British Museum și coautor al studiului, a explicat că primele comunități umane se bazau inițial pe foc obținut din evenimente naturale, în special incendii provocate de fulgere. Menținerea focului presupunea dificultăți logistice și costuri ridicate, însă capacitatea de a-l produce intenționat a permis utilizarea sa constantă, acolo și atunci când era necesar.
Identificarea exactă a momentului în care focul a început să fie produs deliberat este dificilă, întrucât urmele lăsate de arderile naturale pot fi similare cu cele generate de activitatea umană. În cazul sitului Barnham, cercetătorii au identificat o zonă concentrată de sediment înroșit, cu dimensiuni comparabile cu cele ale unui foc de tabără, înconjurată de artefacte din piatră care prezentau urme clare de expunere la temperaturi ridicate.
Printre descoperiri se numără două fragmente de pirită – un mineral rar în zonă – cunoscut pentru capacitatea de a produce scântei atunci când este lovit de silex. Acestea au fost găsite alături de 19 piese din silex și patru topoare de mână fragmentate, toate afectate termic. Prezența piritei sugerează că neanderthalienii transportau intenționat materialele necesare, folosindu-le ca un veritabil „kit de aprindere a focului”.
Pentru a exclude posibilitatea unui incendiu natural, echipa a efectuat analize de laborator asupra sedimentelor și artefactelor. Rezultatele au arătat că focurile au fost generate de activitate umană și că zona a fost utilizată în mod repetat pentru aprinderea focului. Unele probe de sediment indică temperaturi care au depășit 750 de grade Celsius, valori compatibile cu cele atinse într-un foc de tabără controlat.
„Controlul complet al focului prin producerea sa deliberată a fost atins de neanderthalienii timpurii acum aproximativ 400.000 de ani”, a declarat Nick Ashton. Acesta a subliniat că obținerea focului presupunea nu doar acces la pirită, extrem de rară local, ci și cunoașterea proprietăților sale, precum și selecția atentă a materialelor inflamabile, cum ar fi anumite tipuri de fungi uscați.
Descoperirea extinde cu aproximativ 350.000 de ani înapoi cele mai vechi dovezi cunoscute anterior privind producerea focului, care datau de aproximativ 50.000 de ani. De asemenea, rezultatele sugerează că această abilitate a apărut înainte de evoluția speciei Homo sapiens, indicând un nivel avansat de cunoaștere și adaptare în rândul neanderthalienilor din Europa preistorică.
